Mierea este un aliment valoros format din substante zaharoase, produse de albine prin transformarea enzimatica a nectarului floral sau a sucurilor extraflorale, urmata de depozitarea ei in celulele fagurilor. Mierea poate fi clasificata dupa originea nectarului si dupa modul de prelucrare.

Dupa originea nectarului sau a sucului intalnim miere florala sau extraflorala. Cea florala poate sa fie monoflorala, cand provine de la o specie (floarea soarelui) sau poliflorala, cand provine de la mai multe specii melifere (faneata).

Cea extraflorala sau mierea de mana poate fi de origine animala sau vegetala. Aceasta poate sa fie in functie de planta de pe care se recolteaza: (de brad, pin, stejar, prun).

Dupa modul de prelucrare si prezentare mierea poate sa fie extrasa sau poate sa fie miere in faguri. Atat una cat si alta poate sa fie fluida sau cristalizata. Aprecierea mierii se face dupa culoare, consistenta, gust si miros. Culoarea este caracterizata de gradul de absorbtie al luminii de catre elementele constitutive ale mierii. Pigmentii de tipul carotenului, clorofilei si altor substante in stare coloidala sunt responsabili de culoarea mierii. Culoarea deschisa la miere este preferata celei inchise de catre consumatori.

 

 

Proprietatiile fizice principale ale mierii de calitate sunt continutul in apa si vascozitatea. In mod natural cand mierea contine sub 20% apa, albinele o copacesc, dand astfel semnalul ca produsul se poate extrage. Mierea care contine mai mult de 18-20% apa incepe sa fermenteze. Conditiile optime de pastrare a mierii este temperaturatura de 10-12 % si umiditatea de 60%. Mierea daca se tine timp indelungat la umiditatea maxima (100%), va avea un continut de apa de pana la 50%. Aroma mierii este data de uleiurile etirice prezente in nectarul floral. Aceste uleiuri etirice sunt specifice plantelor melifere din care provine nectarul. Aromele cu timpul si prin incalzire se pierd. Gustul mierii este in general dulce cu nuante diferentiale percepibile de la un sortiment de miere la altul.

 

Aspectul: se apreciaza dupa gradul de transparenta pe care il prezinta mierea introduse intr-o epubeta de sticlă incolora, cu diametrul de 16 mm, examinata in lumina directa a zilei. Se noteaza in mod detaliat diferitele nuante, ca de exemplu: transparent, stralucitor, opalescent, tulbure etc.

Consistenta: se apreciaza dupa modul de curgere a mierii de pe o bagheta de sticla sau de pe o lopatica de lemn, precizandu-se starea respectiva: apoasa, fluida-subtire, fluida-vascoasă, cleioasă.

Culoarea: se apreciaza prin examinare vizuala directa, la lumina zilei, pe un fond alb, a mierii introduse intr-o eprubeta din sticla incolora, cu diametrul de 16 mm.

Mirosul si gustul: se apreciaza prin mirosirea si gustarea probei. Se noteaza nuanta de aroma dominanta (pentru mierea poliflora) si intensitatea acesteia (pronuntata, bine evidentiata, moderata, discreta). De asemenea, se apreciaza intensitatea gustului dulce (pronuntat, bine evidentiat, moderat) si eventualele nuante secundare (acrisor, amarui, astringent, fad etc.). Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect fara spuma, fara corpuri straine vizibile, culoare de la slab incolor pana la galben deschis, galben auriu, galben – portocaliu, galben -inchis, rubiniu, galben brun, brun – inchis, miros si gust specifice mierii, cu aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust dulce, consistenta omogena, fluida, vascoasa, cristalizata.