Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită în special de preoţi în cadrul diverselor ritualuri. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare şi folosire a mierii. |
|
Există mărturii că în civilizaţiile antice mierea era folosită, la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen şi levuri din faguri. Cele mai vechi documente referitoare la miere sunt scrise în limba sumeriană. |
|
Babilonenii şi diferitele civilizaţii străvechi din India şi China, utilizau mierea atât ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. În Vechiul Testament găsim scris cuvantul "miere" de peste 60 ori. |
|
În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecţiuni (gastro-intestinale, renale, respiratorii) şi pentru tratamentul plăgilor sau a altor boli. |
|
Dioscoride, autorul unei cărţi în cinci volume, „De Materia Medica”, trata plăgile fistulizate folosind mierea în aplicaţii locale. Pliniu indica mierea în asociere cu untură de peşte la tratarea rănilor infectate. |
|
Folosirea mierii în alimentaţie (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost în continuă creştere până la descoperirea "moderna" a zahărului din trestie şi sfeclă. |